Utile pentru sanatatea emotionala

Vasul crăpat

                Un cărăuş de apă din India avea două vase pe care le agăța la capetele unui băț si le căra pe umeri. Unul din vase avea mai multe crăpături pe unde curgea încet o parte din apă, în timp ce celalalt vas era perfect. Vasul cel bun păstra toată apa până la sfârșitul lungului drum pe jos de la râu la casa lui, spre deosebire de cel spart care mai avea doar jumătate din apa.

Timp de doi ani la rând s-a întâmplat asta zi de zi. Bineînțeles, vasul cel bun era foarte mândru de performantele lui şi se credea perfect pentru scopurile pentru care fusese creat. Dar sărmanul vas crăpat era foarte rușinat de propria lui imperfecțiune si se simțea tare deprimat pentru ca nu putea sa aducă decât jumătate din ce ii revenea lui.

Atunci vasul spart i-a spus stăpânului său astfel:

– Mi-e rușine si vreau sa-ţi cer iertare pentru că, din cauza crăpăturilor mele, nu poți sa aduci decât jumătate din apă de la râu, iar pe ea obții doar jumătate din cat ar trebui.

Acesta i-a răspuns cu înțelegere :

–  Mâine pe drumul de întoarcere de la râu, vreau sa te uiți cu atenţie la ce anume se găseşte pe marginea drumului.

Şi vasul așa a şi făcut. Astfel, pe marginea drumului a văzut o mulțime de flori frumoase, colorate şi frumos mirositoare, dar cu toate acestea îi părea rău că, până la urma, în el rămânea tot jumătate din apa care trebuia cărată.

Atunci cărăuşul îi spuse:

– Ai văzut că florile cresc pe marginea drumului?  Totdeauna am știut de crăpăturile tale, dar am vrut sa scot ce-i mai bun din asta. Am semănat semințe de flori de-a lungul drumului pe unde treci tu şi în fiecare zi tu le-ai udat; şi timp de doi ani eu am putut culege din florile astea ca sa împodobesc altarul Domnului. Dacă nu ai fi fost exact așa cum ești, cu toate defectele tale, nu ar fi fost posibil sa creez frumusețile acestea.

Fiecare om are crăpăturile lui, pentru că până la urmă a fi om înseamnă a fi supus greşelilor, a avea atât calităţi, cât şi defecte.


Lasa un raspuns