Intrebari (FAQ)





Cum să alegeţi terapeutul potrivit?

1. Verificaţi dacă terapeutul dumneavoastră are pregătirea necesară în domeniul consilierii / psihoterapiei.

2. Întrebaţi în legătură cu abordarea terapeutică pe care o are terapeutul şi despre modul în care se leagă de problema dumneavoastră.

3. Întrebaţi dacă terapeutul face parte dintr-o organizaţie profesională şi dacă se supune unui cod deontologic. Dacă este posibil cereţi acest cod.

4. Discutaţi despre obiectivele / expectanţele dumneavoastră de la terapie.

5. Întrebaţi despre costul şedinţelor de terapie, precum şi despre frecvenţa şi durata estimativă a şedinţelor de terapie. 6. Dacă nu reuşiţi să discutaţi despre aceste lucruri în prima şedinţă, atunci ar fi indicat să abordaţi aceste subiecte cu prima ocazie posibilă.

Aspecte Generale

Dezvăluirile terapeutului (relatările terapeutului referitor la viaţa personală, legat de modul în care a gestionat o problemă) pot fi utile uneori. Totuşi, dacă timpul şedinţei este acaparat de discuţiile terapeutului referitor la problemele sale, abordaţi acest aspect în timpul şedinţei de terapie.

Dacă în orice moment în timpul şedinţelor de terapie sunteţi nemulţumit, vă gândiţi că sunteţi manipulat, discutaţi despre acest lucru cu terapeutul. Aceste aspecte se rezolvă mult mai uşor în momentul în care apar.

Nu acceptaţi invitaţii sociale din partea terapeutului. De ex. cina la restaurant, ieşit la o băutură.

Nu acceptaţi cadouri din partea terapeutului. Acest aspect nu include materialele terapeutice.

Studiile au arătat că nu este benefic pentru client (ă) să întreţină relaţii sexuale cu terapeuţii lor. Specialiştii în domeniul consilierii psihologice şi al psihoterapiei consideră că este împotriva codului deontologic întreţinerea unor astfel de relaţii sexuale.

Dacă aveți rezerve vis a vis de sugestiile pe care le primiţi, atunci aduceţi-le în discuţie cu terapeutul dumneavoastră. Dacă aceste rezerve persistă şi în urma discuţiei cu terapeutul, adresaţi-vă unui prieten, doctorului dumneavoastră, colegiului psihologilor, etc.

De unde ştiu dacă am nevoie de terapie de cuplu?
Dacă în relaţia de cuplu vă confruntaţi frecvent cu situaţii de genul:
  • Dacă plângeţi adesea în urma discuţiilor în contradictoriu cu partenerul (a), chiar dacă plânsul era şi înainte ceva obişnuit.
  • Dacă se întâmplă uneori să vă vorbiţi unul celuilalt fără respect, să vă adresaţi cuvinte urâte, să vă îmbrânciţi, loviţi, chiar dacă se consideră că a fost în joacă.
  • Dacă unele discuţii par să se repete la infinit, în mod obsedant – soacra, cumnaţii, prietenii, serviciul, colegele (ii) de birou, pasiunile – fără a se ajunge la o concluzie.
  • Dacă în relaţie unul dintre voi consideră că numai el are dreptate şi că partenerul (a) nu ştie ce vorbeşte, că nu are habar cum să facă lucrurile să meargă bine în relaţie.
  • Dacă observaţi că afecţiunea şi admiraţia au dispărut.
  • Dacă observaţi că viaţa voastră împreună a devenit mai degrabă două vieţi paralele.
  • Dacă cei din jur (membrii apropiaţi ai familiei, prieteni de încredere, persoanele dezinteresate) vă atrag atenţia mai mult sau mai puţin discret că ceea ce se întâmplă între voi nu e tocmai sănătos, bine, normal, chiar dacă vouă aparent vi se pare ok.
Cum voi putea să mă deschid în totalitate în faţa unei persoane străine?
Bineînţeles că la început nu va fi uşor, de cele mai multe ori este nevoie de puţin timp de acomodare, pentru a ne cunoaşte mai bine şi pentru a vă convinge dacă sunt terapeutul potrivit pentru dumneavoastră. Eu voi face tot ce voi putea pentru a vă oferi un context potrivit, de acceptare necondiţionată, fără judecăţi şi critici, astfel încât să puteţi discuta liber. Este nevoie de curaj pentru a începe procesul de psihoterapie, dar vestea bună este că a avea curaj nu înseamnă să nu vă fie teamă, cât să acţionaţi în vederea rezolvării problemelor cu care vă confruntaţi, în ciuda acestui sentiment firesc de teamă sau îngrijorare.
Am nevoie de terapie? Oare sunt nebun?
De multe ori la începutul şedinţelor de terapie, clienţii îmi adresează întrebarea: „Sunt normal sau nu?”. În ţara noastră, încă există o serie de convingeri conform cărora cei care apelează la psiholog sunt „nebuni”. Din păcate, trăim într-o cultură în care nu se discută deschis despre problemele de sănătate mentală, motiv pentru care mulţi dintre cei care suferă de tulburări ale dispoziţiei emoţionale sau cei care nu se simt aşa cum ei cred că „ar trebui” să se simtă încep imediat să se simtă panicaţi în legătură cu starea lor de sănătate. Ceea ce este normal sau anormal este greu de spus, oricum în definirea normalităţii este bine să ţinem cont de arie mult mai largă de comportamente, decât alb sau negru. O persoană care apelează la psiholog / psihoterapie nu este cu nimic mai nebună, mai diferită de mine (o persoană cu pregătire în psihologie) sau de noi toţi. Este vorba de o persoană care are nevoie de un plus de informaţii pentru a-şi rezolva problemele. Pentru că, până la urmă, fiecare dintre noi încearcă să se bucure de viaţă.
De unde voi şti dacă terapia mă ajută / funcţionează?
În general, în terapie intervenim în anumite aspecte ale vieţii dumneavoastră emoţionale, asupra modului în care gândiţi şi asupra modului în care interacţionaţi cu ceilalţi oameni. Pentru că terapia presupune abordarea unor subiecte problematice, şi implicit expunerea la emoţii care ar putea fi dureroase sau dificile, clienţii afirmă uneori că se simt mai rău o anumită perioadă de timp după începerea terapiei. Totuşi, dacă clienţii perseverează în ciuda acestei perioade mai dificile, atunci modul în care îşi vor da seama de faptul că sunt ajutaţi este faptul că tolerează mai uşor emoţiile negative, precum şi faptul că vor înţelege mai bine care sunt factorii declanşatori ai acestor emoţii. Un alt indiciu al unei terapii care funcţionează este faptul că clienţii vor gândi diferit, în folosul lor. Nu atât pozitiv, cât „REALIST”. Terapia nu vă va ajuta să scăpaţi de emoţiile negative din viaţa dumneavoastră. De multe ori clienţii mei au venit la terapie spunându-mi că îşi doresc să: „Nu mai simt nimic.”, „Să mă port ca o Bitch” sau „Să nu mă mai gândesc niciodată la asta”. Terapia vă ajută să acceptaţi emoţiile şi reacţiile dumneavoastră şi să învăţaţi modalităţi sănătoase de a răspunde la ele.
Nu voi deveni dependent de terapie ca şi de medicamente?
O altă îngrijorare frecventă care apare la unele persoane este de a nu deveni dependente de terapie. Ceea ce este important de ştiut este că participarea la şedinţele de terapie este complet opţională, dumneavoastră decideţi dacă doriţi să participaţi sau nu. Pe măsură ce terapia avansează îmi întreb clienţii cum se simt, cum percep ei terapia şi dacă simt că progresează ţinând cont de munca noastră împreună.
Cât de mult durează psihoterapia?
Aceasta este o întrebare foarte des întâlnită şi firească, pe care mi-o pun clienţii mei. Dar răspunsul nu este unul uşor. Răspunsul este întotdeauna „depinde”. Depinde de mai mulţi factori, depinde de tipul problemei cu care vă confruntaţi şi de alegerea pe care o veţi face referitor la ce vom lucra împreună, dar depinde şi de ce anume veţi face între şedinţele de psihoterapie. De obicei le dau clienţilor mei anumite teme de gândire, exerciţii sau decidem punerea în practică ;i exersarea unui comportament nou între şedinţe, ceea ce poate creşte foarte mult conştientizarea gândurilor, a acelor aspecte care vă împiedică să vă atingeţi obiectivele.
Cum se desfăşoară şedinţele de terapie?
Am pregătire în terapie cognitiv-comportamentală, terapie raţional emotivă şi comportamentală. În acest tip de terapie se pune accentul pe identificarea modului de gândire iraţional, a erorilor de gândire, cu scopul de a corecta şi de a modifica experienţele emoţionale. Esenţa acestei terapii este cel mai bine redată de următoarea afirmaţie: „Oamenii nu sunt afectaţi de ceea ce li se întâmplă, cât mai ales de modul în care ei percep ceea ce li se întâmplă.” În terapia individuală, fiecare ședință se focalizează pe gândurile, emoţiile, experienţele dumneavoastră, pe explorarea în profunzime a acestora. Terapia de cuplu validată ştiinţific (pe baza modelului Gottman) are ca obiect de focalizare relaţia de cuplu şi o mai bună înţelegere a propriei persoane, precum şi a partenerului (ei) şi învăţarea unor modalităţi sănătoase de interrelaţionare. Prin crearea unui mediu securizant, a unei stări de siguranţă emoţională vă permite să fiţi cu adevărat dumneavoastră în relaţie, iar ulterior să construiţi viaţa împreună aşa cum vă doriţi să fie.