Limbajul corporal ne influenţează personalitatea

Pentru toți cei interesați de limbajul corporal si nu numai, va recomand următoarea prelegere susținută de Amy Cuddy, psiholog social la Harvard. Este o prelegere foarte interesantă cu aplicabilitate mare. Consider că ceea ce este cel mai interesant, este faptul că Amy Cuddy reprezintă un exemplu elocvent cu privire la ce se poate face atunci când eşti motivat cu adevărat (urmăriţi prezentarea şi veţi afla la ce mă refer.)


Utile pentru sanatatea emotionala

Despre starea de ”neatenție

             Poate că mulți dintre voi au observat un lucru interesant cu privire la modul în care funcționează mintea noastră: rareori se află în prezent. Bineînțeles că dacă cineva ne-ar întreba ”Ești prezent în viața ta? sau ”Îți trăiești viața?”, cel mai probabil că în prima fază ne-am uita strâmb la respectiva persoană, iar apoi fie i-am da un răspuns din politețe fie am încerca să o evităm.

Vă propun un mic exercițiu. Aș vrea ca în zilele următoare să urmăriți ce face mintea voastră în următoarele situații: când mâncați, când vă spălați pe corp, pe dinți, când parcurgeți orașul în drum spre lucru, spre casă, când sunteți cu prietena (ul), cu familia, când faceți sex, etc.

………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………….

Cel mai probabil veți observa că corpul vostru face ce are de făcut, iar mintea… ei bine, mintea… își vede de ale ei. Altfel spus, vă spălați pe dinți, pe corp, iar în acest timp vă gândiți la: ce o să faceți mâine, la cum o să vă îmbrăcați, la cearta avută cu șeful, prietenul, colegul, sau poate că vă gândiți la cât de grea  a fost ziua și câte ați avut de suportat, sau poate la … etc.

Cea mai mare parte a vieții de fiecare zi este  guvernată de rutină, de obișnuințe. Altfel spus, pe parcursul unei zile, in mare parte suntem pe „pilot automat”. Aceste rutine, obișnuințe își au rostul lor, în primul rând eliberează spațiul mintal, pentru ca astfel să ne putem focaliza pe alte aspecte.

Până acum, din ceea ce v-am relatat, nu pare a fi o problemă, poate din contră, un avantaj pentru a ne putea bucura de toate experiențele vieții. Dar nu este chiar așa, pentru că, din păcate, libertatea pe care o oferă astfel de rutine minții noastre, nu este folosită într-un mod avantajos. Dacă mintea găsește un moment în care nu este nevoie de atenția noastră completă la experiența prezentă, atunci ea va avea tendința de a oscila între trecut și viitor, cu foarte scurte opriri în prezent.

Chiar dacă ne surprindem că suntem în prezent, putem observa că mintea noastră face ca prezentul să fie lipsit de valoare. Cei mai mulți dintre noi realizăm în mod constant judecăți cu privire la ce trăim. Dacă permitem acestui șir de gânduri să continue, adesea putem observa că gândul nostru zboară apoi la alte gânduri, judecăți sau amintiri, care nu au o importanță reală.

Voi încheia articolul de azi cu o idee care îi surprinde pe mulți dintre clienții mei. Este vorba de faptul că ”De obicei, noi nu avem un control asupra minții noastre, chiar dacă avem iluzia acestui control.”

În săptămânile care vor urma voi continua și acesta serie de articole cu alte informații interesante, precum și cu câteva exerciții pentru a combate această tendință de a fi pe „pilot automat”.


Sfaturi pentru cei mari de la … cei mici


 

  • Nu mă răsfăţa. Ştiu foarte bine că nu mi se cuvine tot ceea ce cer. Dar încerc totuşi.
  • Nu-ţi fie teamă să fii ferm cu mine. Asta mă aşează la locul meu.
  • Nu folosi forţa cu mine. Asta mă obişnuieşte cu ideea că numai forţa contează.
  • Nu fi inconsecvent. Asta mă pune în încurcătură şi mă face să încerc să scap nepedepsit.
  • Nu-mi face promisiuni. S-ar putea să nu le poţi ţine. Asta mă va face să-mi pierd încrederea în tine.
  • Nu răspunde provocărilor mele atunci când spun sau fac lucruri care te supără. Voi încerca atunci să capăt şi mai multe „victorii”.
  • Nu te supăra prea tare când îţi spun „te urăsc”. Nu cred ce spun, dar vreau să te fac să-ţi pară rău pentru ceea ce mi-ai făcut.
  • Nu mă face să mă simt mai mic decât sunt. Voi încerca să-ţi dovedesc contrariul, purtându-mă ca o persoană „importantă”.
  • Nu face în locul meu nimic din ceea ce aş putea face singur. Asta mă face să mă simt ca un copil mic şi voi continua să te folosesc în serviciul meu.
  • Nu-mi menaja „relele obiceiuri”, acordă-mi cât mai multă atenţie. Altfel nu faci decât să mă încurajezi să le continui.
  • Nu mă corecta în public. Voi fi mult mai sensibil dacă îmi vei vorbi blând între patru ochi.
  • Nu încerca să discuţi comportamentul meu în febra conflictului. Din anumite motive, auzul meu nu e foarte bun în acel moment, iar cooperarea mea chiar mai slabă.
  • Nu încerca să-mi ţii predici. Vei fi surprins să constaţi cât de bine ştiu ce e bine şi ce e rău.
  • Nu mă face să simt că greşelile mele sunt păcate. Trebuie să învăţ că pot face greşeli fără să simt că nu sunt bun de nimic.
  • Nu mă cicăli. Dacă o faci, va trebui să mă protejez prin a părea surd.
  • Nu mă pedepsi prea tare. Mă sperii uşor şi atunci s-ar putea să spun minciuni.
  • Nu uita că-mi place să experimentez. Învăţ din asta.
  • Nu băga prea mult în seamă indispoziţiile mele. S-ar putea să profit de faptul că îmi acorzi mai multă atenţie când sunt bolnav.
  • Nu mă respinge când pun întrebări cinstite. Dacă o faci, vei constata că nu te mai întreb şi caut informaţii în altă parte.
  • Nu-mi răspunde la întrebările prosteşti şi lipsite de sens. Altfel voi încerca mereu să te agăţ cu astfel de întrebări.
  • Nu încerca niciodată să pari perfect sau infailibil, pentru că mă vei face să simt că nu te voi putea ajunge niciodată.
  • Nu te teme că petrecem prea puţin timp împreună. Contează cum îl petrecem.
  • Nu te teme dacă eu sunt speriat. Arată-te curajos !
  • Poartă-te cu mine ca şi cu prietenii tăi. Ţine minte: învăţ mai bine de la un model decât de la un critic.
  • Nu uita că nu pot creşte fără încurajări şi înţelegere.

 

ŞI ÎN AFARĂ DE ASTA, TE IUBESC FOARTE MULT.

TE ROG, IUBEŞTE-MĂ ŞI TU ÎN SCHIMB !

 


Utile pentru sanatatea emotionala

Vasul crăpat

                Un cărăuş de apă din India avea două vase pe care le agăța la capetele unui băț si le căra pe umeri. Unul din vase avea mai multe crăpături pe unde curgea încet o parte din apă, în timp ce celalalt vas era perfect. Vasul cel bun păstra toată apa până la sfârșitul lungului drum pe jos de la râu la casa lui, spre deosebire de cel spart care mai avea doar jumătate din apa.

Timp de doi ani la rând s-a întâmplat asta zi de zi. Bineînțeles, vasul cel bun era foarte mândru de performantele lui şi se credea perfect pentru scopurile pentru care fusese creat. Dar sărmanul vas crăpat era foarte rușinat de propria lui imperfecțiune si se simțea tare deprimat pentru ca nu putea sa aducă decât jumătate din ce ii revenea lui.

Atunci vasul spart i-a spus stăpânului său astfel:

– Mi-e rușine si vreau sa-ţi cer iertare pentru că, din cauza crăpăturilor mele, nu poți sa aduci decât jumătate din apă de la râu, iar pe ea obții doar jumătate din cat ar trebui.

Acesta i-a răspuns cu înțelegere :

–  Mâine pe drumul de întoarcere de la râu, vreau sa te uiți cu atenţie la ce anume se găseşte pe marginea drumului.

Şi vasul așa a şi făcut. Astfel, pe marginea drumului a văzut o mulțime de flori frumoase, colorate şi frumos mirositoare, dar cu toate acestea îi părea rău că, până la urma, în el rămânea tot jumătate din apa care trebuia cărată.

Atunci cărăuşul îi spuse:

– Ai văzut că florile cresc pe marginea drumului?  Totdeauna am știut de crăpăturile tale, dar am vrut sa scot ce-i mai bun din asta. Am semănat semințe de flori de-a lungul drumului pe unde treci tu şi în fiecare zi tu le-ai udat; şi timp de doi ani eu am putut culege din florile astea ca sa împodobesc altarul Domnului. Dacă nu ai fi fost exact așa cum ești, cu toate defectele tale, nu ar fi fost posibil sa creez frumusețile acestea.

Fiecare om are crăpăturile lui, pentru că până la urmă a fi om înseamnă a fi supus greşelilor, a avea atât calităţi, cât şi defecte.


Mit sau realitate

„Contrariile se atrag” sau „Cei care se aseamănă se adună”?

În viaţa de zi cu zi întâlnim adesea aceste două convingeri. Însă care dintre ele este adevărată? Să aibă dreptate cei care afirmă că în viaţa de cuplu ajungem să ne alegem parteneri (e) care ne sunt opuşi nouă ca şi trăsături, preocupări, etc., sau cei care afirmă contrariul?

Voi începe o serie de articole intitulate „Mit sau realitate” pentru a vă aduce în atenţie ceea ce arată studiile de specialitate cu privire la o serie de aspecte ce ţin de viaţa de cuplu, de creşterea copiilor, de psiholog, etc. Azi vă voi vorbi despre modul în care ne alegem partenerii de viaţă.

Dacă sunt întrebaţi cu privire la tipul de partener (ă) pe care îl (o) caută, cei mai mulţi oameni consideră că este nevoie să îşi caute jumătatea, persoana care să îi completeze, adică acea persoană care are ceea ce lor le lipseşte. Mai mult, se consideră că partenerii (ele) care ni se aseamănă, sunt plictisitori.

Această convingere este extrem de populară atât pe paginile web de matrimoniale, cât şi în multe cărţi de auto-ajutorare cu privire la întemeierea unei relaţii de succes, de tipul „Cum să fii fericit alături de partenerul tău (ta) până la adânci bătrâneţi”.

Studiile de specialitate arată că atunci când vorbim despre relaţii interpersonale, contrariile nu se atrag. Mai degrabă este vorba despre tendinţa oamenilor de a se simţi atraşi de oameni similari, decât de complementaritate.

Multe studii au demonstrat că există o probabilitate mai mare ca persoanele cu trăsături de personalitate asemănătoare să simtă atracţie unele faţă de altele, decât faţă de persoane diferite (Lewak, Wakefield, & Briggs, 1985). De exemplu, persoanele cu Tipul A de personalitate (competitive, muncitoare, sârguincioase şi ostile) preferă să se întâlnească cu parteneri (partenere) care au tot trăsături de personalitate de tip A (Morell, Twillman, & Sullaway, 1989).

Aceeaşi regulă se aplică şi în cazul prietenilor. Preferăm să ne petrecem timpul cu persoane care au trăsături de personalitate similare, mai degrabă decât cu persoane care au trăsături disimilare ((Nangle, Erdley, Zeff, Stanchfield, & Gold, 2004).

Similaritatea în trăsăturile de personalitate reprezintă un predictor bun nu numai pentru atracţia iniţială, ci şi pentru stabilitatea maritală şi fericirea în cuplu (Caspi & Herbener, 1990; Lazarus, 2001). Cu toate acestea, nu numai similaritatea contează într-o relaţie. Este importantă, necesară, dar nu şi suficientă.

După cum se poate vedea, „Contrariile nu se atrag” (poate numai în fizică), în alegerea partenerilor de viaţă. Ceea ce contează este viziunea comună, asemănarea.

Ca fapt divers: Cum a apărut acest mit?

Dr. Steven Jay Lynn, fostul preşedinte al Asociaţiei Psihologilor din America, consideră că ideea de „Contrariile se atrag” reprezintă, în primul rând, o idee fascinantă pentru producătorii de filme de la Hollywood. Ideea ca doi oameni diferiţi să ajungă împreună reprezintă un scenariu mult mai intrigant decât dacă ar fi vorba de două persoane asemănătoare sau din aceeaşi clasă socială. Astfel, deoarece există o mare probabilitate de a întâlni situaţii de acest gen în cărţi, filme şi programe de televiziune, mitul despre care vă vorbesc a ajuns să fie perceput ca normalitate. A doua explicaţie este că fiecare dintre noi tânjeşte după o persoană care să ne completeze. Şi în al treilea rând, este posibil să existe o urmă de adevăr în afirmaţia „contrariile se atrag”, pentru că câteva diferenţe interesante între parteneri pot să facă relaţia mai fierbinte (Baron & Byrne, 1994).

Reflectaţi asupra propriei relaţii, partenerul (a) vă este similar sau total diferit?

 


Pregătirea petru grădiniţă

Pregătirea petru grădiniţă – poezie

Am găsit o poezie frumoasă care surprinde foarte bine prima zi de grădiniţă.

Cei care doresc sa achiziţioneze cartea “The Night before Kidergarten”, o pot face de www.amazon.com

Lectură plăcută!

The Night Before Kindergarten by Natasha Wing

 

‘Twas the night before kindergarten and as they prepared,
kids were excited and a little bit scared.

They tossed and they turned about in their beds,
while visions of school supplies danced in their heads.

Erasers and crayons and pencils galore
were stuffed in their backpacks and set by the door.

Outfits were hung in closets with care,
knowing that kindergarten soon would be there.

In the morning it came – school starts today!
Would the teacher be nice? Would they still get to play?

Faces were washed, and teeth were brushed white;
Kids posed for pictures with eyes sparkling bright.

Parents packed snacks and kids hopped in cars
As if they were boarding a spaceship to Mars.

Some kids brought blankets or their favorite stuffed bear;
in hopes they could nap like they did in day care.

Their parents exclaimed: “You’re big kids – WOW!
Let us hold your bears and blankies for now.”

The parents were worried their children would cry
if they left them at school with just a good-bye.

So they told their darlings, “If you want, we can stay
and make sure that everything will be A-okay”
The teacher then greeted each one with a smile,
and invited the students to stay for a while.

The room was all filled with toys, books, and maps,
but where were the beds for midmorning naps?

They colored and painted and played Simon Says,
then tumbled and skipped and stood on their heads.

They sang silly songs from beginning to end.
Within just a minute, each kid had a friend.

The children were happy. They loved Miss Sunrise
It was she who was in for a giant surprise.

When what to her wondering eyes should appear
but sad moms and dads who were holding back tears!

Their noses – so sniffly! Their eyes – red and wet!
This was the saddest good-bye Miss Sunrise had seen yet!

She gathered the grown-ups on the magical rug,
then sent them away after one final hug.

The children all waved from the door of the school.
“Don’t cry, Mom and Dad; kindergarten is cool!”


Utile pentru sanatatea emotionala

Pregătirea pentru grădiniţă 

 

Indiferent de vârsta copilului, doi sau trei ani, tranziţia de la viaţa cu mama şi cu tata la cea pe cont propriu, la grădiniţă, este o schimbare majoră. De cele mai multe, ori impactul acestei tranziţii este resimţit nu numai de către copil, dar şi de către părinţi.

Trăirile emoţionale ale părinţilor pot oscila între tristeţe, anxietate, ruşine, gelozie.

De aceea, m-am gândit să le ofer celor care se pregătesc de această nouă etapa a vieţii lor câteva sugestii cu privire la o gestionare eficientă a emoţiilor celor implicaţi.

Sugestii pentru copil:

Cu câteva săptămâni înainte de prima zi de grădiniţă părinţii ar trebui să introducă grădiniţa în limbajul şi viaţa copilului într-un mod plin de entuziasm şi de deschidere. Astfel, copilul ar trebui să ştie ce înseamnă grădiniţa, cine se ocupă de copii, cu ce îşi vor petrece timpul acolo, etc. Aceste explicaţii se pot oferi sub formă de joc.

Atenţie! Există tendinţa din partea unor părinţi de a se folosi de diferite figuri de „autoritate”, precum poliţistul, doctorul, gunoierul, hoţul, ţiganul, bau-bau sau doamna educatoare, cu scopul de a controla comportamentul copiilor lor. Acest lucru ar trebui evitat, deoarece există posibilitatea de a se asocia grădiniţa cu un loc în care copiii sunt certaţi şi pedepsiţi. Într-un cuvânt un loc unde copilul nu ar dori să meargă.

Este important, de asemenea, ca copilul să aibă ocazia de a vizita grădiniţa înainte de prima zi de grădiniţă. Aceste vizite reprezintă ocazii potrivite de acomodare cu locul în care îşi va petrece o bună parte din timp.

Pentru ca adaptarea la grădiniţă să fie cât mai bună, este important ca copilul să fie implicat în pregătirea pentru grădiniţă. Astfel, copilul poate fi consultat cu privire la hainele pe care şi le doreşte, pantofii, sacul, cana, şi orice alte obiecte de care are nevoie.

Dacă copilul este extrem de anxios, încercaţi să fiţi deschis la stresul lui, mai degrabă decât să îl luaţi în derâdere sau să îl ridiculizaţi (Hai acum fi bărbăţel! Ce, eşti fetiţă să plângi? Sau „Nu ştiam că am lângă mine un mototol”). De asemenea, nu încercaţi să îl mituiţi pentru a se comporta frumos. Este important să rămâneţi calmi şi să reîntăriţi idea că vă veţi întoarce după el la sfârşitul programului. Aduceţi-i aminte că va învăţa multe lucruri noi şi că va avea ocazia să se joace cu mulţi copiii.

Despărţirea de copil în prima zi de grădiniţă este importantă pentru că dacă copilul vă vede anxioşi sau trişti vor interpreta situaţia ca fiind periculoasă şi atunci ei vor trăi o stare de incertitudine. Adică, pe de o parte părinţii îmi spun că este „frumos la grădiniţă,  însă, cu toate acestea, ei sunt tulburaţi. Astfel, este important să aveţi o atitudine veselă şi să faceţi despărţirea cât mai scurtă. După ce aţi spus „la revedere” nu vă mai întoarceţi, de asemenea nu vă strecuraţi din cameră fără să fiţi observat (ă). Puteţi de asemenea să stabiliţi un ritual cu copilul dumneavoastră.

Un alt aspect important este: să nu întârziaţi să îl luaţi de la grădiniţă în prima zi.

Sugestii pentru părinţi:

În prima zi de grădiniţă încercaţi să vă aduceţi aminte că

  1. Grădiniţa este un loc special în care copiii au ocazia să înveţe multe lucruri în cel mai frumos mod: prin joacă.
  2. Binele copilului înseamnă de cele mai multe ori mersul la grădiniţă şi este important să avem încredere în personalul grădiniţei. Aceştia au pregătirea necesară pentru a se îngriji de „comoara noastră” sau pentru unii, „de drăcuşorul nostru”.
  3. Noi suntem cei care facem despărţirea dificilă prin modul în care gândim. Atâta timp cât ne gândim că este groaznic că „Copilul nostru a crescut şi că este o pierdere teribilă faptul că nu mai suntem cei mai importanţi din viaţa lui.”, „Copilul nostru este prea mic pentru a se descurca singur, nu ar trebui lăsat de capul lui.”, etc., emoţiile negative nesănătoase sunt garantate.
  4. Chiar dacă tristeţea este profundă, cu siguranţă nu este ceva de nesuportat. Este dificil să trăim aceste emoţii, însă ele pot fi suportate. În plus, această tristeţe, poate durere, ne arată cât de mult ne dorim tot ce este mai bine pentru copilul nostru, precum şi cât de mult înseamnă el pentru noi.
  5. Atât pentru copil, cât şi pentru noi este important ca despărţirea să fie scurtă.

 


Oferte

“Terapie de cuplu maraton”

 

 

Din luna septembrie puteţi beneficia în cadrul „Cabinetului Individual de psihologie Bogdan Vasile Alexandru” de terapie de cuplu „maraton”.

Terapia de cuplu maraton este un tip specific de terapie de scurtă durată şi foarte intensivă. Scopul acesteia este de a vă ajuta să vă rezolvaţi criza cu care vă confruntaţi sau o problemă specifică din cuplu. Nu reprezintă o formă de terapie pe termen lung, deşi, în funcţie de nevoi se poate transforma în terapie de cuplu de durată.

De obicei, terapia de cuplu maraton presupune terapie intensivă desfăşurată pe o perioadă de 2-5 zile. Pe parcursul fiecărei zile, ședințele de terapie vor include două sau trei ore de terapie dimineaţa, o pauză, iar apoi încă două – trei ore de terapie după amiaza. Terapia de cuplu maraton va fi structurată în funcţie de problemele identificate, timpul alocat terapiei, obiectivele terapiei, precum şi în funcţie de nevoile dumneavoastră emoţionale.

Structura fiecărei zile de terapie poate varia în funcţie de nevoile dumneavoastră. În primele şedinţe vom stabili obiectivele şi planul de tratament care va ghida apoi modul de desfăşurare a terapiei. După aceea, toate şedinţele de tratament se vor focaliza pe problemele şi obiectivele identificate.

S-a descoperit că Terapia de cuplu maraton este eficientă pentru cuplurile care apelează la acest tip de terapie. Adesea duce la o reducere semnificativă a distresului relaţional, la rezolvarea unor probleme specifice, precum şi la construirea unei relaţii mai puternice.

Totuşi, este nevoie să conştientizaţi şi riscurile implicate. Chiar dacă această formă de terapie este eficientă, ea vă poate duce mai repede şi mai intens în acele zone de dificultate. Astfel, dumneavoastră şi partenerul (a) puteţi trăi emoţii neplăcute precum tristeţe, vinovăţie, anxietate, furie, singurătate şi neajutorare. Terapia poate presupune şi aducerea aminte a unor aspecte neplăcute ale relaţiei dumneavoastră.

La început dificultăţile dintre voi pot fi temporar amplificate. În plus, pot fi dezvăluite secrete familiale şi în ciuda tuturor eforturilor, s-ar putea ca terapia să nu funcţioneze. Astfel, nu vă pot oferi garanţii cu privire la modul în care se va desfăşura terapia în cazul dumneavoastră şi nici care va fi rezultatul. În plus, terapia de cuplu maraton pe baza modelului Gottman are limitările ei:

  • Dacă există dependenţă de alcool sau de droguri la oricare partener.
  • Dacă există probleme serioase de violenţă, ameninţări din partea unuia dintre parteneri cu acte agresive, sau dacă este prezentă teama de astfel de gesturi violente.
  • Dacă unul dintre parteneri prezintă o tulburare mentală netratată (schizofrenie, episoade depresive cu elemente psihotice, tulburare bipolară).
  • Dacă există o relaţie extramaritală nedezvăluită şi pe care nu doriţi să o faceţi cunoscută partenerului (ei) (astfel de secrete prezic eşecul terapiei).
  • Dacă oricare dintre parteneri prezintă gânduri de suicid sau dacă este prezentă o istorie de autovătămare.

Pentru mai multe informaţii puteţi să îmi scrieţi la adresa de e-mail contact@sanatate-emotionala.ro sau să folosiţi formularul de contact rapid,  de la rubrica „Contact”.


Oferte

Sănătate emoţională pentru părinţi şi copii”

A fi părinte este experiența cea mai complexă, mai provocatoare, dar și cea mai generatoare de împliniri pe care ne-o oferă viața.

Primii ani din viața copilului, când el descoperă, invață, asimilează, sprijinit de părinți,

principiile și regulile lumii în care trăiește, sunt extrem de importanți pentru devenirea lui ulterioară.

În același timp, pentru părinți este o mare provocare să gaseasca mereu resursele și metodele de a împărtăși copilului valorile în care crede, astfel încât să se simtă, la rândul său, împlinit în rolul de părinte.
Pentru că noi credem:

  • că orice părinte dorește să crească un copil independent, responsabil și echilibrat
  • că este mult mai ușor să previi tiparele negative decât să le schimbi

 vă invităm la un workshop care:

 – vă sprijină să redescoperiți visurile si expectanțele dvs. din vremea când așteptați venirea pe lume a copilului dvs.

– vă facilitează accesul la resursele dvs. de răbdare și înțelegere necesare abordării constructive a provocărilor din familie

– vă propune modalități simple și eficiente de a crea și menține o relație caldă și apropiată cu copilul dvs.

– vă ajută să transpuneți în educația copilului valorile împărtășite de familia dvs., prin metode de disciplinare pozitivă

Vom vorbi despre:

–          Valori familiale și obiective concrete în viața de zi cu zi

–          Stiluri parentale

–          Strategii de ghidare emoțională

–          Strategii de întărire a relației cu copilul

–          Strategii și metode de disciplinare pozitiva

Workshop-ul este structurat pe trei module a câte 3 ore. Modul de desfăşurare este unul interactiv, participanţii pot aduce în discuţie problemele cu care se confruntă şi împreună vom căuta soluţiile cele mai bune.

 COORDONATORI:

 Alexandru Bogdan, psiholog clinician şi psihoterapeut, cu o experienţă de 4 ani în domeniul psihoterapiei cognitiv comportamentale, terapiei de cuplu pe baza modelului Gottman, în strategii de ghidare emoţională pentru părinţi, precum şi în metode eficiente de parenting.

Gabriela Domnița, psiholog clinician și psihoterapeut, cu o experiență de 6 ani în domeniul consilierii părinților și copiilor și competențe extinse în metode eficiente de parenting și educație non-violentă.

 
PARTICIPANŢI: toţi părinţii interesaţi de relaţia cu copilul lor

TAXA: 100 lei/modul, 10 % reducere pentru achitarea integrală a celor trei module

PROGRAM:   Joi, între orele 18:00 – 21:00.

LOCAŢIA: Cabinetul Individual de psihologie Bogdan Vasile Alexandru, Calea Dorobanţilor, nr. 102, bl. 29, ap. 28

INFORMAŢII ŞI ÎNSCRIERE :

Tel:  0745363662 – Alexandru Bogdan / 0740215985 – Gabriela Domniţa

E-mail: contact@sănătate-emoţională.ro

 


Utile pentru sanatatea emotionala

Ce este sănătatea emoţională?

De multe ori, atunci când ne gândim la sănătate emoţională, ne gândim la o stare de bine, la emoţii pozitive, la o dispoziţie emoţională care nu ne dă bătăi de cap. Avem în vedere o perioadă în care ne gândim că „Mă simt bine şi pot să fac tot ce îmi propun, fără problemele prilejuite de emoţii.”

Însă, a fi sănătos emoţional nu înseamnă doar a avea emoţii pozitive şi a putea face orice.

Sănătatea emoţională se referă la o stare psihologică de bine, ce include abilitatea de a gestiona emoţiile şi de a ne confrunta cu dificultăţile pe care le întâlnim în viaţa noastră, modul în care ne simţim cu privire la propria persoană, precum şi calitatea relaţiilor pe care le avem cu ceilalţi.

A fi sănătos emoţional şi mental nu înseamnă că niciodată nu veţi trece prin momente grele sau că nu veţi trăi emoţii negative. Toţi oamenii trec prin dezamăgiri, pierderi şi schimbări. Acestea fac parte din viaţa noastră şi astfel este firesc să ajungem să simţim tristeţe, nelinişte şi stres, dar nu depresie, anxietate şi distres.

Diferenţa dintre persoanele care au o sănătate emoţională bună şi cei care nu o au este că primii au abilitatea de a-şi reveni de pe urma evenimentelor  negative, traumelor şi stresului. Oamenii care sunt sănătoşi emoţional au instrumentele necesare pentru a face faţă situaţiilor dificile şi de a menţine o perspectivă realistă. Ei rămân concentraţi, flexibili şi creativi în vremurile rele şi se pot bucura de vremurile bune.

Mai jos sunt înşirate câteva dintre caracteristicile oamenilor sănătoşi emoţional:

  • Îşi recunosc emoţiile şi le pot regla astfel încât să le fie de folos
  • Au un sentiment de mulţumire
  • Au o voioşie şi o dorinţă de a trăi, dar şi abilitatea de a râde şi a se distra
  • Au abilitatea de a face faţă stresurilor şi de a se redresa în urma evenimentelor rele
  • Au un sens şi un scop, atât în activităţile lor, cât şi în relaţiile pe care le au
  • Au flexibilitatea de a învăţa lucruri noi şi de a se adapta în faţa schimbării
  • Ştiu să echilibreze munca şi distracţia, odihna şi activitatea
  • Au abilitatea de a dezvolta şi de a menţine relaţii satisfăcătoare
  • Au încredere că pot realiza diverse lucruri

Voi cum staţi cu sănătate emoţională? Care este poziţia dumneavoastră vis a vis de aceste afirmaţii?

  • De cele mai multe ori pot spune ce simt.
  • Mă respect.
  • Ştiu ce înseamnă să ai grijă de tine şi fac un efort să am grijă de mine atunci când timpul îmi permite acest lucru.
  • Nu ştiu să fie nevoi emoţionale neîmplinite în viaţa mea din partea părinţilor.
  • Nu obişnuiesc să pierd controlul emoţiilor mele într-un mod în care să ajung să am probleme cu cei din jur.
  • Simt compasiune faţă de mine.
  • Sunt conştient (ă) de vulnerabilităţile mele emoţionale şi fac un efort pentru a practica auto-compasiune cu privire la rănile mele.
  • Privesc spre viitor cu speranţă şi cu entuziasm.

Nu există răspunsuri corecte sau greşite, dar aceste afirmaţii vă pot ghida fie să vă bucuraţi de situaţia actuală din viaţa dumneavoastră, fie să aveţi în vedere modificarea punctelor vulnerabile.

Pentru aceasta, puteţi apela la o serie de cărţi de auto-ajutorare (de calitate) scrise de specialişti în domeniu, sau puteţi apela la un psiholog. Dacă doriţi să stabiliţi o programare la „Cabinetul Individual de Psihologie Bogdan Alexandru” o puteţi face fie prin telefon, fie prin formularul de contact rapid din secţiunea Contact.